Incomensurabilul cotidian

În fiecare dimineaţă începem parcă o nouă viaţă, o nouă provocare, o aventură în nemărginitul deja cotidian care, fără de nici o voie,  începe să devină un fel luptă a supremaţiei propriilor limite îndreptate, de cele mai multe ori, spre nicăieri.

Hazardul devine ecuaţie matematică, micile povestioare încropite cu colegii ori prietenii sunt uneori veritabile axiome ale gândirii paradisiace, iar acţiunea materială o intrinsecă a existeţialismului de rutină.

Ai un birou, o casă, un parc, o stradă, un supermarket. Ce mai vrei? Poate, la fiecare final de lamentaţie,  un pahar, pe sfert umplut, că aşa îi stă bine, cu un rose rece la 9 grade celsius care, pur şi simplu, îţi leagă toate venele, spiritul şi conştiinţa, într-o iremediabilă artă a trăirilor pe plus.

Încerci de multe ori să te suprapui, să faci efortul ieşirii din "meandrele concretului" şi, uneori, chiar reuşeşti. Reuşeşti să înscri un gol, cu capul, în poarta marilor speranţe. Şi, atenţie, fără să fii prins în off-side, iar cartonaşul roşu arătat adversarului te transformă în maşina "tiki-taka". Barcelona! Cine a centrat, totuşi?

Reţeta succesului e mereu aproape, micile bucurii te transformă, iar noaptea, of... noaptea, devine singura provocare spre un nou neştiut şi nemăsurat cotidian. 

  

Replay sau forward...la Marx

Citeam câteva postări pe Facebook. Tineri. Tineri care scriu şi scriu vrute şi nevrute. E ok. Am mai spus-o, Agora electronică suportă la oricine să se exprime referitor la orice. Ceea ce mi-a atras atenţia a fost regretul pe care unii îl au faţă de foştii demnitari ai regimului comunist, adevăraţi bărbaţi, zic ei, care au construit foarte multe pentru comunităţile lor, ceea ce acum nu se mai repetă. Circula la un moment dat o vorbă cum că "nu pot ăştia de acum zugrăvi ce au construit vechii", câte blocuri, câte fabrici, câte diguri.
Din punctul meu de vedere e un regret personal că unii tineri mai gândesc aşa. Respect oricum dreptul lor de a o face, dar mă dezamăgeşte. Sunt foarte multe de spus pe această temă, ceea ce îmi vine în minte însă prima dată este "reinventarea utopiei comuniste" despre care se discuta prin 90, ca o frică de atunci proaspăt eliberaţi, că ar reveni în rândul tinerilor mai târziu, adică poate acum. Reîntoarcerea la Marx, la principiile egalitariste, la economia centralizată, la Statul biruitor, la omul nou, la cel mai şi cea mai, la naţionalismul utopic şi exacerbat.
Fac parte din categoria celor care s-au încălzit în pat, la 10 ani, cu cărămida încinsă în cuptorul de la aragaz, iar "căldura" oferită atunci mă face să nu îi uit niciodată pe marii constructori ai socialismului multilateral dezvoltat. Ceea ce mă revoltă însă e faptul că această minuţioasă şi lamentabilă reîntoarcere la Marx nu este inofesnivă şi vulnerabilă, este de-a dreptul promovată de tineri care simpatizează şi cu liberalismul şi cu democraţia creştină şi cu aproape orice. Repet, susţin dreptul la opinie,dar acesta să fie consecvent unor proprii principii şi idei sănătoase, unilaterale. Nu poţi să spui că foşti primari comunişti au facut fabrici şi uzine, iar apoi să afirmi că aceştia de acum nu fac nici măcar chibrituri, să nu ştii care e diferenţa dintre interes public şi interes privat, adică să ceri profit bănesc din folosinţa unui parc public, de exemplu. Nu se poate. Nu trebuie să fim deştepţi ca să pricepem că sunt două activităţi distincte, dar iată că noii marxişti cer asta, cer, din nou, ca Statul să ne pună în gură, să ne încalţe, să ne ofere loc de muncă, apartamente, concedii la mare, si să ne scrie pe cruce când ne îngroapă.
Să nu înţelegeţi greşit, nu îl hulesc pe Marx, dimpotrivă, îi ofer o Coca-Cola cum ar spune un poet şi om de spirit contemporan, dar şi una bucată piesă Elvis Presley de la mine.

Primăvara

Iată că avem semne de primăvară. Afară e mai călduţ, s-a schimbat mirosul aerului, natura începe să lucreze, să iasă din amorţirea iernatică, la fel şi spiritele oamenilor. Primăvara reprezintă primul pas, începutul, startul spre nou, momentul în care laşi ceva şi încerci să apuci altceva. Este forţa pe care viaţa noastră o are şi o manifestă necugetat. Este parte din Marele Ciclu.
Îmi revine în minte şi suflet cum trăiam primăvara copilăriei, negreşit cele mai minunate şi irepetabile momente. Ele trebuie să constituie acum adevărate şi unice referinţe individuale, retrăite cât se poate de intens. Este acum unicul mijloc pentru a rămâne "copil", pentru a te putea "întoarce".
Eu pot să spun că m-am întors şi mă bucur pentru asta, pentru faptul că am putut să "gust" din nou, să apuc, să adulmec, să mă bucur. Mă simt a fi acasă reîntors.
O primăvară minunată!

Ambitia dreptei, primul pas

Cred ca in acest spatiu am avut o pozitie chiar obositoare (se pot urmari postarile anterioare) referitoare la necesitatea unificarii fortelor de dreapta din spectrul nostru politic, menita sa bipolarizeze sistemul: centru-dreapta si centru-stanga. Iata ca unii lideri politici ai dreptei romanesti au iesit la rampa, poate putin prea tarziu, dar mai bine acum decat niciodata, anuntand, momentan prin declaratii de intentie, necesitatea formarii MISCARII POPULARE.
PNL, prin actul politic sinucigas a lui Crin Antonescu de a se alia cu stanga a lasat PDL liber in voie pe partea dreapta a esicherului politic, PDL care acum a inteles ca poate constiui nucleul unificarii dreptei in Romania, prin atragerea alaturi a altor formatiuni, politice ori civice.
E clar, adversarii irationali ai acestei actiuni politice vor spune ca e un fel de cioara vopsita, dar poate nu-si dau seama ca aceasta decizie va schimba radical viitorul politicii romanesti. Mai mult decat atat, cei doi viitori lideri ai dreptei si stangii romanesti (va las pe domniile voastre sa ghiciti care) vor lua decizii importante, comune, pentru Romania. Asta inseamna politica si nu politicianism.
P.S. Cand am spus irationali m-am gandit la "un show pacatos".

Dorințe

Spun asta în contextul începutului de an, când este oarecum necesară acea adunare de sine și încropire personală a planului propriu pentru anul care a început. Nu vreau decât să aduc aminte asupa celor mai importante lucruri care, din punctul meu de vedere, trebuie să fie așezate la temelia sufletului fiecărui individ, indiferent de ceea ce face în această lume, și anume principiile și valorile în care crede, pe care le susține și pe care, cu toată puterea sa, trebuie să le și promoveze.
Alături de sănătatea fizică pe care ne-o dorim cu toții, avem voie și nevoie să ne gândim și la sănătatea sufletului și a spiritului. A fi un om de spirit este extrem de important, înseamnă că ai acele principii și valori despre care vorbeam, în care crezi cu tărie. În primul rând cred că este vorba despre familie. Familia este cel mai important lucru și cel mai de preț. Este acea comunitate naturală și spirituală în care trăiește fiecare și cea mai apropiată de suflet. Apoi, urmează comunitatea socială, locul în care te-ai născut, dar și în care trăiești și de care ești legat. Apoi, națiunea de care aparții, România, despre care cineva cunoscut spunea că ”o iubește, cu toate scăpările ei”. Toate acestea nu ar fi întregite fără prietenie, această magnifică legătură între oameni, uneori atât de delicată, dar și învolburată și ciudată uneori. Este un pact nescris unde trebuie să fii doar sincer și corect.
Nu pot să uit Libertatea și Credința. Să fii liber și să crezi cu adevărat te fac un om fericit.
Nu în ultimul rând, IUBIREA. Darul lui Dumnezeu.
LA MULȚI ANI!!!

Unificarea dreptei - Mișcarea populară

Așa cum am mai menționat în recentele postări, proiectul unificării forțelor politice de dreapta este imperios necesară, în contextul separării clare și limpezirilor ideologice și doctrinare de care viața noastră politică duce lipsă cu desăvârșire.
Tema apariției unei Mișcări Populare, sub forma unei noi organizații politice (se pare ca este înregistrată la OSIM această denumire, întâmplător sau nu de către Ioana Basescu) poate fi de actualitate, iar declarațiile mai noi sau mai vechi ale unor politicieni apropiați PDL confirmă acest lucru. Vezi ”povestirile” lui Sebastian Lăzăroiu despre Albă ca Zăpada sau recentele declarații ale lui Sever Voinescu.
Fondul problemei este însă unul extrem de important și pe care l-am repetat încontinuu: dreapta trebuie să fie puternică, iar măsurile politice și economice de dreapta vor fi cele care vor salva România de la prapastia economică, dar și spirituală.
Noua construcție nu se poate însă realiza doar pe o rebranduire de suprafață, de formă fără fond, de alegere a unor noi sloganuri sau a altor culori. Ea are nevoie de o temelie cu totul nouă, având la bază PDL, dar și o societate civilă puternică, un rol important în antrenarea acesteia având ISP, CADI ori altele asemenea.
Un alt demers important este cel al recuperării valorilor individuale din PNL, partid care a dat mâna cu socialismul și cu Dan Voiculescu. Sunt sigur că sunt mulți cei care se vor alătura acestei noi mișcări politice.
Unificarea dreptei este un proiect politic important și indiferent cum se va numi, va avea rolul să mențină stabilitatea economică, socială și politică a României, în anii deloc ușori care vor veni.

Discursul politic si realitatea

Citeam astazi pe o agentie de stiri ca presedintele Senatului, Mircea Geoana este ingrijorat de faptul ca in Romania trebuie sa se adopte niste masuri economice si nu numai, in vederea prevenirii noului crash ce se anunta pe plan mondial, oferind si niste solutii demne de minunatele carti cu povestiri de adormit intelectul. Acesta mi-a adus aminte de un volum de articole scris de criticul Nicolae Manolescu pe la inceputul anilor 90, "Discursul politic si realitatea". Ceea ce spune Geoana imi suna a ceva de genul: sunt inundatii, s-au facut diguri, deci trebuie sa facem diguri ori a luat foc un un etaj al blocului, s-a stins incendiul, deci trebuie sa stingem incendiul. Asta in contextul in care fostul sau coleg de partid Mihai Tanasescu si chiar si M. Isarescu au anuntat ca nu suntem in pericol daca nu se adopta masuri populiste sau alte greseli politice de acest gen care ar afecta grav situatia economica. Din nou opozitia dovedeste ca nu are ce prezenta: discursul politic e una, realitatea e alta. Deocamdata Romania s-a comportat bine la criza din Europa, iar cresterea din buzunarul romanului se va vedea, dar nu peste noapte cum vrea revolutionarul social-democrat Mircea Geoana.